Matematician
Simion Stoilow, „poetul”, cum l-a numit, în semn de admiraţie, Mihail Sadoveanu, „conducătorul matematicii româneşti”,cum l-a caracterizat Grigore C. Moisil este „pentru matematicienii din întreaga lume creatorul teoriei topologice a funcţiilor analitice”. În vechea Cetate a Băniei, şi-a făcut studiile: şcoala primară şi liceul (a fost — în perioada 1899-1907 — elev al Colegiului craiovean Carol I). În toţi aceşti ani — mărturie stau cataloagele şi matricolele şcolare — a dovedit o vie şi statornică pasiune pentru studiu, în general, pentru matematici, în special.
Devenise un fapt obişnuit pentru colegii săi să-l vadă — mărturiseşte academicianul Miron Nicolescu — „citind, trântit în pat sau într-un fotoliu, o carte de matematică cu acelaşi aer de intensă concentrare şi plăcere cu care ei citeau, probabil, pe Vasile Pop sau pe Rădulescu Niger. Culmea mirării — şi împotriva tuturor regulilor stabilite — liceanul Stoilow citea matematici fără creion şi fără hârtie”. În anul 1910, îşi ia licenţa în matematici, la Sorbona. Si tot aici, îşi va trece — în iunie 1916 — doctoratul.
Simion Stoilow a adus, prin numeroasele sale cercetări, o mare contribuţie la dezvoltarea ştiinţelor matematice. A studiat noţiunea de frontieră ideală a lui Kerekjarto — recunoscându-se meritele savantului român în aprofundarea şi lămurirea acestei probleme, ştiinţa a adoptat astăzi denumirea, unanim acceptată, de frontiera Kerekjarto-Stoilow. În 1933 a obţinut teorema Hadamard-Stoilow de echivalenţă globală a două spaţii topologice.
Actualizat la 13-05-2011
