matematician
In toamna anului 1885, Gheorghe Ţiţeica a fost înscris ca elev în clasa I-a a prestigiosului liceu din cetatea Banilor. Îşi cucereşte destul de repede primul loc în clasă şi — ca urmare a înclinaţiei strălucite pe care o înregistrează la învăţătură — în anul următor i se acordă bursa „Eufrosin Poteca”, care consta din suma de 30 lei lunar şi întreţinere gratuită în internatul liceului.
A fost bursier pe toată durata cursurilor liceale. Din economiile realizate din bursă şi banii agonisiţi pe calea meditaţiilor date unora din colegii din clasele inferioare, el şi-a cumpărat primele cărţi din biblioteca sa, care va număra, spre sfîrşitul vieţii sale peste 20000 volume, între care şi numeroase cărţi rare. Adesea, mai ales în timpul vacanţelor, completa, din aceleaşi surse, şi modestul buget al familiei sale.
În ziua de 15 iunie 1892 adolescentul Gheorghe Ţiţeica primeşte răsplata activităţii sale remarcabile de elev : Certificatul de absolvire a liceului „Carol I”. Directorul şcolii, fostul său profesor de matematică din clasele cursului inferior, Scarlat Mateeacu, a ţinut să adauge, la mediile anuale înscrise pe documentul oficial eliberat o „recomandare permanentă” în care se menţiona între altele, că distinsul absolvent Gheorghe Ţiteica „a dat dovezi de o exemplară moralitate”, a urmat „tot cursul” liceului cu un „eminent succes”. Gestul directorului său l-a impresionat profund pe tânărul absolvent al liceului. O va mărturisi, cu recunoştinţă şi mândrie, peste ani, de la înălţimea unei alte vârste, în numele experienţei şi a prestigiului câştigate într-o viaţă de muncă: „Şi, astăzi, după 41 de ani aprecierile lui Scarlat Mateescu, înscrise, cu dragoste de părinte sufletesc, pe certificatul meu de absolvire, îmi servesc — cum mi-au servit necontenit — ca un talisman care totdeauna m-a împiedicat de a mă abate de la calea cea dreaptă arătată de el...”.
Dupǎ cum singur mǎrturisea „La bacalaureat...absolvenţii liceului nostru eram înconjuraţi de mare respect de absolvenţii veniţi de la alte licee. «Cei de la Craiova sunt tari !- era expresia curentă şi lauda nu era deşartă”. Cei şapte ani petrecuţi la Liceul din Craiova — şcoală care „a avut o tradiţie, imprimată... de profesori de mâna întîia — i-au lăsat lui Gheorghe Ţiteica, pentru toată viaţa, o amintire vie, puternică, de neuitat. Titeica adauga: „E o datorie sfântă ca această bună tradiţie să fie păstrată. E o datorie naţională ca profesorii şi elevii, care vin pe rând, să menţină faima şcolii cu rădăcini atât de adânc”. Localul „cel vechi, mic şi modest” al liceului i-a rămas „în zarea rumenă a depărtării” ca „un palat fermecat”.
În iunie 1895, şi-a luat diploma de licenţiat în matematici si si-a dat doctoratul la Paris. Preţuit de forurile ştiinţifice din străinătate, Gheorghe Ţiţeica a fost ales membru corespondent al Societăţii de ştiinţe din Maryland (S.U.A.), membru corespondent al Societăţii de ştiinţe din Liege (Belgia), doctor „Honoris causa” al Universităţii din Varşovia. Cunoscut şi apreciat în lumea matematică mondială, savantul român a fost invitat să participe la numeroase reuniuni ştiinţifice organizate în diferite ţări de pe glob. La Congresele de matematici de la Toronto (1924), Zurich (1932) şi Oslo (1936) a condus, în calitate de preşedinte, secţia de geometrie.
El este considerat un deschizător de drumuri în geometria diferenţială proiectivă şi afină, este, de fapt un iniţiator, un creator în domeniul geometriei centro-afine. Continuând cercetările geometrului american de origine poloneză Wilczunski, Ţiţeica a ajuns să descopere o nouă clasă de suprafeţe- suprafeţe ce sunt cunoscute astăzi fie ca suprafeţe Ţiţeica (Tz). În cadrul Colegiului Naţional Carol I din Craiova — unde acesta şi-a încheiat cursurile în urmă cu peste un secol — apare o apreciată revistă cu profil de matematică ce afişează, cu mândrie, pe copertă, chipul şi numele lui Gh. Ţiţeica.
Actualizat la 13-05-2011
